Sfântul Ioan Gură de Aur ✝ Omilii împotriva iudeilor

Domnul Iisus Hristos către jidovii ce nu cred că El este Mesia și Fiul Lui Dumnezeu Cel Adevărat:
Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
(Ioan 8, 44)

OMILIA I

Astăzi voisem să închei cuvântarea mea asupra subiectului despre care v-am vorbit cu câteva zile în urmă, am vrut să vă prezint cu dovezi și mai clare faptul că firea lui Dumnezeu este mai mare decât poate să priceapă mintea omului. Duminica trecută am vorbit foarte mult despre lucrul acesta și l-am prezentat la fel ca și în mărturiile lui Isaia, David si Pavel. Căci Isaia este cel care a spus: „Cine va mărturisi generației sale?” David știa că Dumnezeu este dincolo de puterea lui de înțelegere, așa că I-a mulțumit și a zis: „Te voi lauda căci Tu ești înfricoșător de măreț: minunate sunt lucrările Tale.” Și iarași David a zis: „Lucrurile pe care Tu le cunoști mă minunează prea tare, ele sunt la o înalțime la care mintea mea nu poate sa ajungă.” Pavel nu a cercetat și nici nu a căutat să afle esența lui Dumnezeu, ci numai să pătrundă în providența Sa. Aș spune mai degrabă că el s-a uitat la partea cea mică a providenței divine pe care Dumnezeu a pus-o întru lucrare când a chemat neamurile. Iar Pavel a socotit această parte mică ca pe o mare întinsă și de nepriceput când a grăit: „O, adâncuri ale bogățiilor și ale înțelepciunii și ale cunoașterii de Dumnezeu! Cât de nepătruns sunt judecățile Lui, și cât de necercetat sunt căile Sale!”

☦2

Acești trei mărturisitori ne-au adus dovadă destulă, dar eu nu am fost mulțumit cu proorocii, nici pe apostoli nu i-am acceptat. M-am înălțat la ceruri și v-am adus dovadă corul îngerilor care cântau: „Slavă lui Dumnezeu din cer și pe pamânt pace, între oameni bunăvoire.” Iarăși, i-ați auzit pe serafimi, când s-au cutremurat și au strigat cu uimire:

„Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeul cetelor cerești, tot pământul este plin de slava Ta.” Și v-am mai spus despre heruvimi care au strigat: „Binecuvântată fie slava Sa în sălașul Său.”

☦3

Și au fost trei mărturisitori pe pamânt și trei în cer care au lămurit că slava lui Dumnezeu nu poate fi apropiată. Pentru ceilalți dovada a fost mai presus de grai; a fost mare bucurie, cei de față s-au aprins de râvnă, voi ați venit în grupuri înflăcărate. M-am bucurat mult de lucrul acesta, cu toate că, nu m-am bucurat că mie mi se aducea laudă, ci pentru că I se aducea slavă Stăpânului meu. Căci bucuria și lauda aceea arătau dragostea pentru Dumnezeu pe care o aveți în sufletele voastre. Dacă sluga își iubește stapânul și aude pe cineva vorbind întru slava stăpânului sau, inima sa se aprinde cu dragoste pentru cel care vorbește. Se întâmplă lucrul acesta pentru că sluga își iubește stăpânul. Voi ați făcut același lucru când v-am grăit eu vouă: prin marea voastră bucurie voi ați arătat limpede marea voastră dragoste pentru Stapânul.

☦4

De aceea, am vrut astăzi, din nou, să mă arunc în lupta aceea. Căci dacă vrăjmașii adevărului nu-L hulesc niciodată destul pe Binefăcătorul nostru, noi trebuie cu atât mai neobosit să-L lăudăm pe Dumnezeul tuturor. Dar ce trebuie să fac eu acum? O altă boală foarte grea cere vindecarea care poate fi adusă de vorbele mele, o boală care a pătruns în trupul Bisericii. Noi trebuie mai întâi să scoatem această durere și apoi să ne gândim la lucrurile cele din afară; trebuie mai întâi să ne vindecăm pe noi înșine și apoi să ne îngrijim de alții care ne sunt necunoscuți.

☦5
Ce boala este aceasta? Sărbătorile iudeilor miloși și nefericiți vor veni îndată asupra noastra, una după alta și cu mare grabă: sărbătoarea trâmbițelor, sărbătoarea corturilor, posturile. Sunt mulți dintre noi care spun că ei gândesc la fel ca noi. Totuși unii dintre aceștia vor urmări sărbătorile iar alții vor ține sărbătorile iudeilor împreună cu aceștia și vor respecta posturile lor. Eu vreau chiar acum să scot acest obicei stricăcios din Biserică. Omiliile mele împotriva anomeilor (semi-arieni) pot fi mutate alta dată, iar amânarea nu ar aduce nici un rău. Dar acum când sărbatorile iudaice se apropie și bat la ușă, de-aș isprăvi să-i vindec pe cei care sunt bolnavi de boala iudaizării. Mă tem că din pricina prieteniei lor nepotrivite și a necunoașterii adânci, unii creștini pot fi părtași la păcatele iudeilor; odată ce au făcut aceasta, mă tem că omiliile mele despre aceste păcate vor fi în deșert. Căci dacă astăzi ei nu aud de la mine nici un cuvânt, atunci ei se vor alătura iudeilor în posturile lor; odată ce au săvârșit acest păcat va fi zadarnic să folosesc leacul.

☦6
Și astfel mă grăbesc să anticipez această primejdie și să o previn. Așa fac doctorii. Mai întâi caută care sunt bolile cele mai grave și mai acute. Dar primejdia care vine de la această boală este foarte strâns legată de primejdia de la alta; întrucât necredința anomeilor este la fel cu aceea a iudeilor, lupta mea de acum este asemănătoare cu lupta mea de dinainte. Și există o asemănare întrucât iudeii și anomeii fac aceeași acuzare. Și ce invinuiri aduc iudeii? Ca El - Hristos - L-a numit pe Dumnezeu Tatăl Său și astfel S-a facut asemenea Lui Dumnezeu. Și anomeii aduc aceeași invinuire – n-aș spune că fac din aceasta o invinuire; ei chiar îndepărtează expresia „asemenea lui Dumnezeu” și ceea ce atrage după sine, prin hotărârea lor să nu o accepte, chiar dacă ei nu o șterg din punct de vedere fizic.

II
Dar nu vă mirați că i-am numit pe iudei vrednici de dispreț. Ei sunt cu adevărat vrednici de dispreț și nefericiți. Când atâtea binecuvântari din cer au venit în mâinile lor, ei le-au înlăturat și se chinuiau să nu le accepte. Soarele Dreptății de dimineață a răsărit pentru ei, dar ei au îndepărtat razele lui și stau mai departe în întuneric. Noi, care am fost crescuți de întuneric, am îndreptat lumina către noi și am fost eliberați din bezna greșelii lor. Ei au fost ramurile acelei rădăcini sfinte, dar acele ramuri au fost rupte. Noi nu am avut nici o părtășie în rădăcină, ci am copt fructul evlaviei. Din copilarie ei au citit proorocii, dar L-au răstignit pe Cel care spusese mai dinainte proorocilor. Noi nu am auzit sfintele proorociri ci ne-am închinat Celui despre care au proorocit ei. Așa că ei sunt vrednici de milă pentru că nu au primit binecuvântările care le-au fost trimise, în vreme ce alții au primit aceste binecuvântari și și le-au însușit. Cu toate că acei iudei fuseseră numiți fii prin adopție, ei au început să se înrudească cu câinii; noi, cei care am fost câini, am primit puterea prin harul lui Dumnezeu, ca să dam la o parte natura irațională, care a fost a noastră și ca să ne ridicăm la cinstea de fii. Cum să dovedesc eu aceasta? Hristos a spus: „Nu este bine sa iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor.” Hristos îi vorbea femeii canaaneence când i-a numit pe iudei copii iar pe neamuri câini.

☦2
Dar iată cum pe urmă s-a schimbat ordinea: ei au ajuns câini iar noi am ajuns copii. Pavel le-a spus iudeilor: „Paziți-vă de câini, păziți-vă de faptele rele, păziți-vă de stricăciune. Căci noi suntem tăierea împrejur.” Vedeți cum cei care au fost mai întâi copii au devenit câini? Vreți să aflați cum noi, care mai intâi am fost câini am devenit copii? „Ci tuturor celor care L-au primit pe El, El le-a dat puterea de a deveni fiii lui Dumnezeu.”

☦3

Nimic nu este mai rău decât acei oameni care nu au scăpat niciodată de pornirea asupra propriei lor mântuiri. Când au trebuit să țină Legea, ei au călcat-o în picioare. Acum că Legea a încetat să constrângă, ei se străduiesc cu încăpățânare să o țină. Ce poate fi mai vrednic de dispreț decât cei care Îl supără pe Dumnezeu nu numai prin încălcarea Legii, ci și prin ținerea ei? Cu acest prilej Ștefan a zis: „Voi cei cu gâtul țeapăn și necircumscriși în inimă, voi mereu stați împotriva Duhului Sfânt,” nu numai prin încălcarea Legii ci și prin dorința de a o ține în vremea cea nepotrivită.

☦4

 Ștefan bine a grăit când i-a numit cu gâtul țeapăn. Căci ei nu au luat jugul lui Hristos, cu toate că acela era dulce și nu avea nimic în el care să fie nici greu, nici apăsător. Căci El a zis: „Învățați de la Mine căci Eu am inima blândă și smerită,” si „Luați jugul Meu asupra voastră, căci jugul Meu este dulce și povara Mea este ușoară.” Cu toate acestea ei nu au luat jugul din pricina înțepenirii gâtului lor. Nu numai că nu au luat jugul, ci l-au stricat și l-au distrus. Căci Ieremia a zis: „De multă vreme voi ați stricat jugul și ați rupt legăturile.” Nu Pavel a spus aceasta, ci glasul proorocului a grăit tare și limpede. Când a vorbit de jug și de legături, El a vrut să spună simbolurile legii, căci iudeii au respins legea lui Hristos când au zis: „Noi nu avem nici un împărat în afară de Cezar.” Voi, iudeii, ați stricat jugul, voi ați rupt legăturile, voi v-ați aruncat pe voi în afara împărăției cerului și v-ați făcut pe voi supuși legii oamenilor. Vă rog să socotiți împreună cu mine cât de corect a spus proorocul ca inimile lor erau nestăpânite. El nu a spus: „Voi ați lăsat jugul deoparte,” ci „Voi ați stricat jugul” și aceasta este uciderea fiarelor neîmblânzite, care nu sunt slobode și resping legea.

☦5

Dar care este începutul acestei împotriviri? Aceasta vine din lăcomie și din starea de beție. Cine spune lucrul acesta? Moise! „Israel a mâncat și s-a săturat și cel ales s-a făcut gras și neastâmpărat.” Când animalele inconștiente se hrănesc dintr-o iesle plină, ele se îngrașă și devin mai îndărătnice și greu de ținut sub supraveghere; ei nu au răbdat nici jugul, hățurile, nici mâna cărăușului. La fel și iudeii au fost duși de beția și de grăsimea lor la râul cel de pe urmă; ei au dat cu piciorul, ei nu au vrut să primească jugul lui Hristos, nici nu au tras plugul învățăturii Lui. Un alt prooroc se referea la lucrul acesta când zicea: „Israel este îndărătnic ca o juncă încăpățânată.” Iar un altul i-a numit pe iudei „vițel neîmblânzit”.

☦6

Deși aceste animale nu sunt potrivite pentru muncă, ele sunt potrivite pentru tăiere. Și aceasta s-a întâmplat cu iudeii: în vreme ce ei se făceau nepotriviți pentru muncă, ei se faceau potriviți pentru pedeapsă. De aceea Hristos a zis: „Dar pentru acești vrăjmași, care nu au vrut ca Eu să fiu Împărat peste ei, aduceți-i aici și ucideți-i.” Voi, jidovii ar fi trebuit să postiți atunci, când starea de beție făcea cu voi lucruri îngrozitoare, când lăcomia voastră dădea naștere necredinței voastre – nu acum. Acum postirea voastră este înainte de vreme și rușinoasă. Cine a spus aceasta? Isaia a zis când a strigat cu glas mare: „Eu nu am hotărât acest post, zice Domnul.” De ce? „Voi vă sfădiți și vă încăierați când postiți și îi loviți cu pumnii pe cei supuși vouă.” Dar dacă postirea voastră a fost o rușine când voi va loveați slugile, este de înțeles acum că voi v-ați ucis Stăpânul? Cum poate să fie aceasta cu dreptate?

☦7

Omul care postește trebuie să fie pe bună dreptate stăpânit, pocăit, smerit – nu beat de mânie. Dar voi vă loviți slugile voastre? În zilele lui Isaia ei se sfădeau și se încăierau când posteau; acum când postesc, ei poftesc lucruri peste măsură și nerușinate, dansând cu picioarele goale în piață. Pretextul este că ei postesc, dar ei fac ca oamenii care sunt beți. Auziți cum i-a prins proorocul ca să postească. „Sfințiti postul,” a zis. El n-a spus: „Făliți-vă cu postul vostru,” ci „strigați o adunare; strângeți laolaltă bătrânii”. Dar acești jidovi adună coruri de bărbați muieratici și o mare mulțime de gunoaie de desfrânate; ei târăsc după ei în sinagogă teatrul întreg, actori și toate celelalte. Căci nu este nici o deosebire între teatru și sinagogă. Știu că unii mă bănuiesc de nesocotință fiindcă am spus că nu este nici o deosebire între teatru și sinagogă; dar eu îi bănuiesc pe ei de îndrăzneală dacă ei nu socotesc că este în felul acesta. Dacă mărturisirea mea, că cele două sunt la fel, se sprijină pe autoritatea mea, atunci puneți pe seama mea nesocotința. Dar dacă cuvintele pe care le rostesc eu sunt cuvintele proorocului, atunci acceptați hotărârea lui.

III
Știu că mulți îi respectă pe iudei și socotesc că felul viețuirii lor este onorabil. De aceea mă grăbesc să scot din rădacină și să rup această părere care nu este bună. Am spus că sinagoga nu este mai bună decât teatrul și eu aduc de față un prooroc drept martor al meu. De bună seama că iudeii nu merită mai multă crezare decât proorocii lor. „Voi ați avut sprânceană de desfrânată; v-ați făcut de rușine înaintea tuturor.” Acolo unde și-a pornit lucrul o desfrânată, locul acela este bordel. Dar sinagoga nu este numai bordel și teatru; este și culcușul tâlharilor și sălaș pentru animalele sălbatice. Ieremia a spus: „Casa ta a devenit pentru mine cuib de hienă.” El nu spune pur și simplu „de fiară sălbatică”, ci „de fiară sălbatică ticăloasă,” și iarăși: „Mi-am părăsit casa, m-am lepădat de moștenirea mea.” Dar când Dumnezeu Se leapadă de un popor, ce nădejde de mântuire este lepădată? Când Dumnezeu părăsește un loc, locul acela devine sălaș al dracilor.

☦2

Dar în orice caz, iudeii spun că și ei Îl iubesc cu înfocare pe Dumnezeu. Dumnezeu nu îngăduie ca eu să spun aceasta. Nici un iudeu nu-L iubește cu înfocare pe Dumnezeu! Cine spune aceasta? Fiul lui Dumnezeu spune aceasta. Căci El a zis: „Dacă L-ați cunoaște pe Tatăl Meu, M-ați cunoaște și pe Mine. Dar voi nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu.” Aș putea să aduc un martor mai vrednic de încredere decât Fiul lui Dumnezeu ?

☦3

Deci, dacă jidovii nu L-au cunoscut pe Tatăl, dacă ei L-au răstignit pe Fiul, dacă s-au lepădat de ajutorul Duhului, cine să nu ia îndrazneală ca să spună deschis că sinagoga este sălaș al dracilor? Dumnezeu nu este slăvit acolo. Cerul nu îngăduie aceasta! De acum înainte rămâne un loc al idolatriei. Dar încă mai sunt oameni care cinstesc sinagoga ca pe un loc sfânt.

☦4
Să vă spun vouă aceasta, nu din ghicitură ci din experiența mea. Acum trei zile – credeți-mă, nu mint – am văzut o femeie liberă cu bună purtare, modestă și credincioasă. Un bărbat sălbatic, fără simțire, avea faimă de creștin (căci eu nu aș numi creștin credincios pe un om care ar cuteza să facă asemenea lucru) o silea pe ea să intre într-un loc al jidovilor și să facă acolo jurământ despre unele lucruri care erau împotriva lui. Ea a venit la mine și mi-a cerut ajutor; m-a rugat să împiedic această violentă nelegiuire – căci îi era oprit ei, care se împărtășise de sfintele taine, ca să intre în locul acela. Eu m-am aprins de indignare, m-am mâniat, m-am revoltat, nu am acceptat să o las târâtă în acel păcat, am smuls-o din mâinile răpitorului ei. L-am întrebat dacă era creștin, iar el a zis că era creștin. Apoi i-am spus cu hotărâre, invinuindu-l de lipsă de sentiment și cea mai rea prostie; i-am spus că el nu era mai bun decât un catâr dacă el, care a mărturisit că se închină lui Hristos, trăgea pe cineva în adăposturile iudeilor care L-au răstignit. Am vorbit cu el îndelung, luându-mi învățătură din Sfintele Evanghelii; i-am spus mai întâi că era oprit cu desăvârșire să jure și că era rău să impună necesitatea de a jura pe cineva. Apoi i-am spus că el, în mod deosebit, să nu supună un credincios creștin la această necesitate. De fapt, el nu trebuie să silească nici măcar o persoană nebotezată să facă acest jurământ.

☦5

După ce am vorbit cu el vreme îndelungată și făcuse greșeala păcatului în suflet, l-am întrebat de ce a respins Biserica și a târât femeia la locul unde s-au adunat jidovii. El a răspuns că mulți oameni îi spuseseră că jurămintele depuse erau mai de temut. Cuvintele lui m-au făcut să suspin, apoi m-am mâniat și în cele din urmă am început să zâmbesc. Când am văzut răutatea diavolului, am oftat pentru că el avea puterea de a ademeni oamenii; m-am mâniat când m-am gândit cât de lipsiți de purtare de grijă erau cei înșelați; când am văzut întinderea și adâncimea greșelii acelora care au fost înșelați, am zâmbit.

☦6

V-am spus această istorioară pentru că voi sunteți nemiloși și neîndurători în purtarea voastră față de cei care fac asemenea lucruri și trec prin aceste experiențe. Dacă voi vedeți pe unul dintre frații voștri în asemenea încălcări de lege, socotiți că este nenorocirea altcuiva, nu a voastră; voi credeți că v-ați apărat împotriva acuzatorilor voștri, când ziceți: „Ce mă privește pe mine? Ce am eu în comun cu omul acela?” Când ziceți aceasta, vorbele voastre arată cea mai mare ură față de oameni și o cruzime care îi aduce foloase diavolului. Ce zici? Tu ești om și împărtășești aceeași natură. De ce vorbești de o natură comună când voi aveți un singur cap, pe Hristos? Cutezi a spune că nu ai nimic în comun cu mădularele tale? În care sens recunoști că Hristos este capul Bisericii? Căci de bună seamă, lucrarea capului este aceea de a uni toate mădularele la un loc, pentru a le pune întru buna rânduială unul cu altul și pentru a le lega într-o singură natură. Dar dacă tu nu ai nimic în comun cu mădularele tale, atunci nu ai nimic în comun nici cu fratele tău, nici nu-L ai pe Hristos cap al tău.

☦7

Jidovii vă înfricoșează ca și cum voi ați fi prunci, și voi nu vedeți aceasta. Multe slugi rele arată chipuri înfricoșătoare și caraghioase copiilor – chipurile nu sunt înfricoșătoare prin natura lor, dar ele par așa minților neprihănite ale copiilor – și în felul acesta ele stârnesc râsul. În felul acesta îi înfricoșează iudeii pe creștinii cu mintea mai curată, cu spaimele și spiridușii altarelor lor. Totuși, cum pot să vă înfricoșeze sinagogile lor caraghioase și rușinoase? Nu sunt acestea mormintele oamenilor care au fost alungați, necinstiți și osândiți?

IV

Bisericile noastre nu sunt așa; ele sunt cu adevărat înfricoșătoare și pline de frică. Prezența lui Dumnezeu face ca un loc să fie înfricoșător pentru că El are putere asupra vieții și a morții. În Bisericile noastre noi auzim omilii fără de număr despre pedepsele veșnice, despre râurile de foc, despre viermii cei cruzi, despre legăturile care nu pot fi desfăcute, sau despre întunericul cel din afară. Dar iudeii nici nu cunosc nici nu visează la lucrurile acestea. Ei trăiesc pentru pântecele lor, ei se miră de lucrurile acestei lumi, starea lor nu este mai bună decât aceea a porcilor sau a caprelor din cauza căilor lor nesăbuite și a lăcomiei lor prea mari. Ei știu numai un singur lucru: să-și umple pântecele și să fie beți, să se taie și să facă vânătai, să se vatăme și să se rănească atunci când se luptă pentru luptătorii lor îndrăgiți.

☦2

Atunci, spuneți-mi voi, sunt altarele lor strașnice și înfricoșătoare ? Cine ar spune asta ? Ce pricini avem să credem că ei sunt înfricoșători dacă cineva nu ne-ar spune că slugile necinstite, care nu au nici un drept să vorbească și care s-au îndepărtat de casa Stapânului lor, trebuie să ne înfricoșeze pe noi, cei cărora ni s-a dat cinstea și libertatea de a vorbi ? Desigur că nu așa stau lucrurile. Hanurile nu sunt mai impunătoare decât palatele împărătești. De bună seamă că sinagoga este mai puțin vrednică de cinste decât oricare han. Nu este numai un sălaș pentru tâlhari și pungași, ci si pentru draci. Lucrul acesta este adevărat nu numai despre sinagogi ci și despre sufletele iudeilor, așa cum voi încerca să dovedesc în încheierea omiliei mele.

☦3

Vă cer sa puneți cuvintele mele în mintea voastră într-un chip anume. Căci eu acum nu vorbesc pentru a face impresie ori pentru aprobare, ci pentru a tămădui sufletele voastre. Și ce altceva mi-a rămas să spun când unii dintre voi sunt încă bolnavi cu toate că există așa de mulți doctori care să aducă tămăduire ?

☦4

Au fost doisprezece apostoli si ei au tras catre ei lumea intreaga. Cea mai mare parte a cetatii este crestina, cu toate ca unii mai sunt bolnavi de boala iudaizarii. Si ce am putea noi, cei care suntem sanatosi, sa spunem intru apararea noastra? De buna seama ca cei care sunt bolnavi sunt vrednici de osândire. Dar noi nu suntem slobozi de mustrare caci noi i-am lasat pe ei la ceasul lor de boala; daca noi am fi aratat pentru ei mare purtare de grija si ei ar fi avut folos din aceasta purtare de grija, ei n-ar mai fi putut sa fie bolnavi.

☦5

Să încep să vă spun acum, astfel ca fiecare dintre voi să poată să-l câștige pe fratele său de partea sa. Chiar dacă trebuie să folosiți constrângerea, chiar dacă trebuie să folosiți forta, chiar dacă trebuie să-l tratați rău și cu încăpățânare, fă orice ca să-l scapi de lațul diavolului și ca să-l slobozești din cârdășia celor care L-au ucis pe Hristos.

☦6

Spune-mi aceasta. Să zicem că ai vedea un om care fusese osândit cu dreptate să fie executat în piața publică. Să zicem că ar sta în puterea ta să-L scapi din mâinile călăului poporului. Nu ai face tot ce ai putea ca să-L păzești de ucidere ? Dar acum îl vezi pe fratele tău trimis cu nedreptate in adâncul pierzării. Și cel care-l trimite la moarte nu este călăul, ci diavolul. Ai fi atât de cutezător ca să nu-l scapi de păcat ? Dacă nu-l ajuți, ce scuză vei găsi ? Dar fratele tău este mai tare și mai puternic decât tine. Arată-mi-l mie. Dacă el va fi ferm în hotărârea lui, eu voi prefera să-mi risc viața decât să-l las să intre pe ușa sinagogii.

☦7

Îi voi spune: Ce cârdășie ai tu cu Ierusalimul liber, cu Ierusalimul de sus ? Tu l-ai ales pe cel de jos; fii rob cu Ierusalimul cel pamântean care, după cuvântul Apostolului, este rob împreună cu copiii lui. Tu postești cu iudeii ? Atunci scoate-ți încălțările împreună cu iudeii și mergi desculț în piață și împărtășește cu ei nerușinarea și râsul. Dar tu nu ai ales aceasta fiindcă tu ai rușine și roșești. Te rușinezi să împărtășești cu ei înfățisarea exterioară, dar nu te rușinezi să împărtășesti cu ei păgânismul lor ? Ce scuză vei avea tu care ești numai jumătate creștin ?

☦8

Crede-mă, eu îmi voi risca viața înainte de a nesocoti pe cel ce este bolnav de această boală – dacă îl văd. Dacă nu izbutesc să-l văd, de bună seamă că Dumnezeu îmi va da iertare. Și fiecare dintre voi să țină cont de această problemă; să nu se gândească că este o chestiune mai măruntă. Nu iei în seamă ceea ce cheamă diaconul în taine fără încetare ? „Mărturisiți-vă unul altuia,” zice el. Nu vezi câtă încredere are în cercetarea cu grijă a fraților voștri ? Fă aceasta și în cazul celor care iudaizează. Când vezi pe cineva care iudaizează, pune stăpânire pe el, arată-i ce face, ca să nu fii unealta riscului pe care merge el.

☦9

Dacă oricare soldat roman care slujește peste hotare este prins că îi favorizează pe barbari și pe persani, nu numai că se află în primejdie, ci la fel este fiecare care și-a dat seama cât s-a simțit și n-a izbutit să facă acest fapt cunoscut tuturor. Fiindcă voi sunteți oastea lui Hristos, să fiți cu prea mare purtare de grijă când cercetați să vedeți dacă cineva care apară o credință străină s-a amestecat printre voi și fă-i cunoscuta prezența – nu ca să-l dea morții așa cum au făcut acele căpetenii, nici ca noi să-l pedepsim ori să ne răzbunăm pe el, ci ca să-l scoatem din greșeală și păgânătate și să-l facem pe el cu totul deopotrivă cu noi.

☦10

Dacă nu vrei sa faci aceasta, dacă cunoști despre o asemenea persoană, dar o ascunzi, fii sigur că atât tu cât și acela veți primi aceeași pedeapsă. Căci Pavel supune pedepsei și asprimii nu numai pe cei care săvârșesc fapte de răutate ci și pe cei care încuviințează cele ce ei au făcut. Proorocul, de asemenea, îi aduce la aceeași judecată nu numai pe hoți, ci și pe cei care făptuiesc toate cele împreună cu hoții. Și lucrul acesta este cu dreaptă socoteală. Căci dacă omul este conștient de faptele unui ucigător, dar le acoperă și le tăinuiește, el aduce un temei mai puternic ucigătorului, ca să nu țină seama de lege și ca să-i fie mai puțină teama în goana sa de a ucide.

V

Dar eu trebuie să mă întorc la cei care sunt bolnavi. Socotiți, atunci, cu cine își împărtășesc ei posturile lor. Cu cei care au strigat: „Răstigniți-L, răstigniți-L,” cu cei care au zis: „Sângele Lui să fie peste noi și peste copiii noștri.” Dacă oamenii s-ar prinde în răzvrătire împotriva cârmuitorului lor și ar fi osândiți, ați cuteza să mergeți la ei și să vorbiți cu ei ? Nu cred. Atunci, nu este necugetat să arătați atâta grabă de a fugi de cei care au păcătuit asupra unui om, ci să intrați în cârdășie cu cei care au săvârșit nelegiuiri împotriva lui Dumnezeu ? Nu este inexplicabil că cei care se închină Celui răstignit țin sărbătoarea obișnuită împreună cu cei care L-au răstignit ? Nu este un semn de prostie și cea mai rea nebunie ?

☦2

Întrucât sunt unii care cred că sinagoga este un loc sfânt, trebuie să le spun câteva cuvinte. De ce venerați locul acela ? Nu trebuie să-l disprețuiți, să-l țineți de rusine, să fugiți de el ? Ei spun că acolo se țin Legea și cărțile și proorocii. Ce înseamnă aceasta ? Va fi sfânt oricare loc unde se află aceste cărți ? Nicidecum ! Mai presus de toate, acesta este motivul pentru care eu nu iubesc sinagoga și o detest. Ei au proorocii, dar nu cred în ele; ei citesc scrierile sfinte, dar nu primesc mărturia lor – și acesta este un semn al oamenilor vinovați de cea mai mare încălcare de lege.

☦3

Spuneți-mi aceasta. Dacă ați vedea un om onorabil, strălucit și vestit, târât într-o cârciumă sau cuib de tâlhari; dacă l-ați vedea batjocorit, bătut și înrobit în cea mai mare cruzime, ați fi ținut crâșma sau cuibul acela la mare cinste pentru că omul acela mare și prețuit fusese înăuntru în vreme ce se săvârșea acea purtare plină de cruzime? Nu cred. Mai degrabă, pentru aceasta pricină ați fi urât și n-ați suferi locul acela.

☦4

Aceasta să fie cugetarea voastră și despre sinagogă. Căci ei au adus cărțile lui Moise și ale proorocilor cu ei în sinagogă, nu ca să le cinstească, ci ca să le încalce cu necinste. Când ei spun că Moise și proorocii nu L-au cunoscut pe Hristos și nu au zis nimic despre venirea Lui, ce încălcare mai mare puteau săvârși ei față de acei oameni sfinți decât să-i acuze că nu L-au cunoscut pe Stăpânul lor, decât să spună că acei prooroci sfinți sunt părtașii păgânismului lor ? Și astfel noi trebuie să-i urâm pe amândoi și împreună cu sinagoga lor cu atât mai mult pentru purtarea lor crudă față de acei oameni sfinți.

☦5

De ce vorbesc eu despre cărți și despre sinagogi ? În vreme de prigoană, călăii poporului prind trupurile mucenicilor, le biciuiesc și le rup în bucăți. Se sfințesc mâinile călăilor fiindcă ei apucă trupurile oamenilor sfinți ? Dumnezeu nu îngăduie aceasta ! Mâinile care au înșfăcat și au ținut trupurile celor sfinți rămân fără sfințenie. De ce ? Fiindcă acei călăi au făcut un lucru rău când au pus mâinile pe sfinți. Și cei care pun mâna pe scrierile celor sfinți și le încalcă să fie mai respectabili pentru aceasta decât cei care i-au ucis pe mucenici ? N-ar fi aceasta cea mai mare nebunie ? Dacă trupurile maltratate ale mucenicilor nu-i sfințesc pe cei care le-au maltratat, ci mai adaugă la vinovația lor de sânge, cu mult mai puțin puteau să o facă Scripturile, dacă se citeau fără credință, să-i ajute pe cei care citeau fără să creadă. Fapta alegerii de bună voie să încalce Scripturile le vădește necredința mai mare.

☦6

Dacă nu ar avea prooroci, nu li s-ar cuveni asemenea pedeapsă; dacă nu ar fi citit cărțile sfinte, nu ar fi atât de necurați și atât de lumești. Dar, ei s-au despuiat de toată îndreptățirea. Ei îi au pe vestitorii adevărului dar, cu inima dușmănoasă, ei s-au împotrivit proorocilor și adevărului pe care îl spun ei. Așadar, pentru această pricină, ei au fost cu totul mai cârtitori și vinovați de sânge: ei îi au pe prooroci, dar ei îi tratează cu inimi împotrivitoare.

☦7

 Așadar eu vă îndemn să fugiți și să ocoliți adunările lor. Răul pe care îl aduc ei fraților mai slabi nu este mic; ei nu dau nici cea mai mica îndreptățire pentru sprijinirea nebuniei iudeilor. Căci atunci când ei văd ca voi, cei care vă închinați lui Hristos pe care ei L-au răstignit pe Cruce, urmați cu evlavie tipicurilor lor, cum pot ei să nu considere că ritualurile pe care le-au săvârșit sunt cele mai bune și că ceremoniile noastre sunt fără valoare ? Căci după ce vă închinați și iubiți cu înflăcărare tainele noastre, voi fugiți la cei care ne-au distrus ritualurile. Pavel a spus: „Dacă un om vede că tu știi că stai la masă în templul idolilor, fiind slab, conștiinta lui nu va fi încurajată să mănânce acele lucruri care sunt jertfite idolilor ?” Și să spun: Dacă un om vede că tu știi că intri în sinagogă și participi la sărbătoarea trâmbițelor, fiind slab, conștiinta lui nu va fi încurajată să prețuiască ceea ce fac iudeii ? Cel care cade nu numai că plătește pentru căderea sa, ci este pedepsit și pentru că îi face și pe alții să păcătuiasca. Dar omul care a stat drept este răsplatit nu numai pentru virtutea sa, ci oamenii îl prețuiesc pentru că îi îndrumă și pe alții să dorească să facă aceleași lucruri.

☦8

De aceea, fugiți de adunările și de locurile sfinte ale iudeilor. Nici un om sa nu cinstească sinagoga pentru cărțile sfinte; să o urască și să o ocolească pentru că iudeii batjocoresc și le maltratează pe cele sfinte, pentru că ei refuză să creadă cuvintele lor, pentru că ei îi acuză de necredința cea de pe urmă.

VI

Că voi puteți ști că sfintele cărți nu fac un loc sfânt ci că scopul celor care merg des într-un loc îl profanează, voi spune o istorioară veche. Ptolemeu Filadelfus adunase cărți din toată lumea. Când a aflat că iudeii aveau scrieri care vorbeau despre Dumnezeu și starea ideală, el a trimis după oameni din Iudeea și le-a cerut să traducă acele cărți, pe care le pusese în templul Serapis, căci era păgân. Până acum, cărțile traduse rămân în templu. Dar templul Serapis va fi sfânt pentru cărțile sfinte? Dumnezeu nu îngăduie aceasta! Deși cărțile își au sfințenia lor, ele nu dau sfințenia lor locului pentru că cei care merg în locul acela sunt murdari.

☦2

Trebuie să aplicați același argument și la sinagogă. Chiar dacă nu există acolo nici un idol, dracii sălășluiesc în locul acela. Și spun lucrul acesta nu numai despre sinagoga de aici din oraș, ci și despre cea din Daphne; căci la Daphne aveți un loc de pierzare mai rău, pe care ei îl numesc al Matroanei. Am auzit că mulți credincioși merg acolo și dorm în preajmă.

☦3

Dar să mă ierte Dumnezeu că i-am numit credincioși pe acei oameni. Caci pentru mine mormântul Matroanei si templul lui Apolo sunt la fel de pagâne. Daca cineva ma invinuieste de indrazneala, la rândul meu, eu il voi invinui de nebunia cea mai mare. Caci, spuneti-mi, nu este salasul dracilor locul pagânismului, chiar daca acolo nu se afla nici o statuie de zeu? Aici se aduna laolalta ucigatorii lui Hristos, crucea este scoasa de aici, aici Dumnezeu este hulit, aici Tatal este nesocotit, aici Fiul este ucis, aici Duhul nu este primit. Nu vine din acest loc un rau mai mare fiindca iudeii sunt demoni? In templul pagân pagânatatea este descoperita si clara; nu va fi usor sa-l inseli pe omul care are o minte inteleapta si prevazatoare, nici sa-l ademenesti sa mearga acolo. Dar in sinagoga sunt oameni care spun ca ei se inchina lui Dumnezeu si nu-i pot suferi pe idoli, oameni care spun ca ei au prooroci si ii cinstesc pe ei. Dar prin cuvintele lor  ei gatesc belsug de momeala pentru a prinde in plasele lor sufletele mai neprihanite care sunt atât de necugetate pentru a fi cuprinse de teama.

☦4

Așadar păgânătatea iudeilor și a păgânilor este la fel. Dar iudeii practică o înșelare care este mai primejdioasă. În sinagoga lor se află un altar nevăzut al înșelării pe care ei nu jertfesc oi și viței, ci sufletele oamenilor.

☦5

În cele din urma, daca ceremoniile iudeilor va stârnesc admiratia, ce aveti voi in comun cu noi? Daca ceremoniile evreiesti sunt respectabile si importante, ale noastre sunt minciuni. Dar daca ale noastre sunt adevarate, asa cum sunt ele adevarate, ale lor sunt pline de inselare. Eu nu vorbesc despre Scripturi. Dumnezeu nu ingaduie aceasta! Scripturile m-au luat de mâna si m-au dus la Hristos. Eu vorbesc despre pagânatate si nebunia prezenta a iudeilor.

☦6

De buna seama ca este vremea sa arat ca demonii salasluiesc in sinagoga, nu numai in locul ca atare ci si in sufletele iudeilor. Hristos a spus: „Când un suflet [duh] necurat iese, el umbla prin locuri uscate cautând odihna. Daca nu gaseste, zice: Ma intorc acasa. Si venind, il gaseste pustiu, curatat si impodobit. Apoi el merge si ia cu el inca sase duhuri mai rele decât el si ele intra in el si ultima stare a acelui om este mai rea decât cea dintâi. Asa va fi si cu aceste generatii.”

☦7

Vedeti ca demonii salasluiesc in sufletele lor si ca acesti demoni sunt mai primejdiosi decât cei din vechime? Si acest lucru este foarte drept. In zilele cele vechi, iudeii erau fara evlavie fata de prooroci; acum ei Il batjocoresc pe Stapânul proorocilor. Spuneti-mi aceasta. Nu va cutremurati sa intrati in acelasi loc cu oameni posedati, care au duhuri atât de necurate, care au fost crescuti printre maceluri si varsari de sânge? Trebuie sa va dati binete si sa schimbati cu ei cuvinte goale? Nu trebuie sa va intoarceti fata de la ei fiindca ei sunt rusinea si stricaciunea obisnuita a intregii lumi? Nu ajung ei la toate chipurile de rautate? Nu s-au jertfit toti proorocii vorbind cuvântari lungi de invinuire impotriva lor? Ce tragedie, ce fel de nelegiuire nu au ascuns ei prin vinovatia de sânge a lor? Ei au jertfit fiii si fiicele lor dracilor. Ei au refuzat sa inteleaga natura, ei au uitat chinurile, au uitat de nastere, ei au calcat in picioare cresterea copiilor lor, ei au distrus din temelii legile de rudenie, ei s-au facut mai nemilosi decât fiarele salbatice.

☦8

Fiarele salbatice adesea isi jertfesc viata si isi nesocotesc apararea pentru a-i ocroti pe puii lor. Nici o nevoie nu i-a silit pe iudei când si-au ucis copiii cu mâinile lor pentru a-i rasplati cu cinste pe dracii razbunatori, vrajmasii vietii noastre. Ce fapta de-a lor trebuie sa ne loveasca cu uimire mai mare? Pagânatatea lor sau cruzimea lor sau lipsa lor de omenie? Ca ei si-au jertfit copiii sau ca ei i-au jertfit demonilor? Din pricina desfrânarii lor, n-au aratat ei o pofta mai mare decât aceea a animalelor salbatice? Auziti ce spune proorocul despre abuzurile lor. „Ei au ajuns ca armasarii iubareti. Fiecare a nechezat dupa femeia aproapelui sau.” El nu a spus: „Fiecare a râvnit la femeia aproapelui,” ci a exprimat nebunia care a venit din desfrânarea lor cu cea mai mare limpezime vorbind despre aceasta ca nechezatul fiarelor salbatice.

VII

Ce vreți să vă mai spun? Să vă spun despre prădăciunea lor, despre pizma lor, despre părăsirea celor săraci, despre hoții lor, despre înșelarea în negustorie? Nu va ajunge o zi întreagă ca să vă istorisesc aceste lucruri. Dar sărbătorile lor au ceva sacru solemn și măreț în jurul lor? Ei au arătat că și acestea sunt necurate. Ascultați proorocii; mai degrabă, ascultați-L pe Dumnezeu și cu ce afirmație puternică Își întoarce fața Sa de la ei: „Am aflat că sărbătorile voastre sunt urâcioase, eu le-am izgonit de la mine.”

☦2

Dumnezeu uraste sarbatorile lor, iar tu le impartasesti cu ei? El nu a spus sarbatoarea aceasta sau aceea, ci toate la un loc. Vrei sa vezi ca Dumnezeu uraste inchinarea facuta impreuna cu timpane, cu lire, cu harpe si alte instrumente? Dumnezeu a zis: „Luati de la Mine sunetul cântarilor voastre si Eu nu voi asculta cântarea harpelor voastre.” Daca Dumnezeu a zis: „Luati-le de la Mine,” voi alergati sa ascultati trâmbitele? Aceste jertfe si ofrande nu sunt o parasire? „Daca imi aduceti faina de grâu cea mai fina, este in zadar: tamâia este pentru mine o parasire.” Tamâia este o parasire. Nu este si locul tot o parasire? Inainte de a savârsi crima crimelor, inainte de a-L ucide pe Stapânul lor, inainte de cruce, inainte de uciderea lui Hristos, a fost o parasire. Nu este acum o parasire cu mult mai mare? Si totusi, ce este mai inmiresmat decât tamâia? Dar Dumnezeu nu se uita la natura darurilor ci la intentia celor care le aduc; El judeca  intentia cu care fac jertfele.

☦3

El a ținut seama de Abel si apoi de darurile sale. El s-a uitat la Cain si apoi Si-a intors fata Sa de la jertfa lui. Caci Scriptura zice: „El nu a dat nici o atentie lui Cain si darurilor sale.” Noe I-a adus lui Dumnezeu jertfe de oi si vitei si pasari. Scriptura zice: „Si Domnul a mirosit mireasma dulce,” cu alte cuvinte, El a primit darurile. Caci Dumnezeu nu are nări ci este duh fără de trup. Cu toate acestea, ceea ce se ridica de la altar este miros si fum de la trupurile care ard si nimic nu este mai rau mirositor decât asemenea iz. Dar pentru ca tu sa afli ca Dumnezeu cerceteaza intentia celui care daruieste jertfa si apoi o primeste sau o refuza, Scriptura numeste mirosul si fumul mireasma dulce; dar El numeste tamâia o parasire din pricina intentiei acelora care au daruit, ca a duhnit cu putoare mare.

☦4

Vreti sa invatati ca impreuna cu jertfele si cu instrumentele muzicale si cu sarbatorile si cu tamâia, Dumnezeu respinge si templul din pricina celor care intra inauntru? El a aratat aceasta indeosebi prin faptele Sale, când l-a lasat in mâinile barbarilor si mai târziu, când El l-a distrus in intregime. Dar chiar inainte de distrugere, prin proorocul Sau, El a strigat cu glas mare si a zis: „Nu va puneti nadejdea in cuvinte inselatoare caci nu va vor ajuta pe voi când ziceti: ‘Acesta este templul Domnului! Templul Domnului!'” Ceea ce spune proorocul este ca templul nu-i face sfinti pe cei care se aduna acolo, ci cei care se aduna acolo sfintesc templul. Daca templul nu a ajutat la vremea când ingerii si arca au fost acolo, cu mult mai putin va ajuta acum ca toate acele lucruri nu mai sunt, acum ca respingerea lui Dumnezeu este intreaga, acum ca este intindere mai mare pentru vrajmasie. Ce fapta mare de nebunie si tulburare a mintii ar fi sa-ti iei tovarasi in sarbatorile celor care s-au necinstit, ale celor de care Dumnezeu S-a lepadat, ale celor care L-au mâniat pe Stapânul?

☦5

Spune-mi aceasta. Dacă un om ar trebui să-ți ucidă fiul, ai răbda să te uiți la el, ori ai primi să-ți dea binețe? Nu l-ai ocoli ca pe un drac rău, ca pe diavolul însuși? Ei L-au ucis pe Fiul lui Dumnezeu; ai tu îndrăzneala să intri cu ei sub același acoperiș? După ce El a fost ucis, El ți-a dat asemenea cinste că te-a făcut fratele și moștenitorul Lui. Dar tu Îl necinstești atât de mult că îi cinstești pe cei care L-au ucis pe El pe cruce, că tu ții cu ei frăția sărbătorilor, că tu mergi la locurile lor păgâne, intri prin ușile lor necurate, și iei parte la mesele dracilor. Căci eu sunt hotărât să numesc postirea iudeilor masa a dracilor căci ei L-au ucis pe Dumnezeu. Dacă iudeii lucrează împotriva lui Dumnezeu, ei nu trebuie să-i slujească pe demoni? Îi cauți pe draci ca să te vindece? Când Hristos le-a îngăduit demonilor să intre în porci, ei s-au aruncat de îndată în mare. Acești demoni vor cruța trupurile oamenilor? Eu aș dori ca ei să nu ucidă trupurile oamenilor, ca ei să nu uneltească împotriva lor. Dar ei o vor face. Dracii i-au aruncat pe oameni din rai și i-au lipsit de cinstea cea de sus. Le vor vindeca ei trupurile? Lucrul acesta este fără noimă, simple povești. Dracii știu cum să uneltească și să facă rău, nu să vindece. Ei nu cruță sufletele. Spuneți-mi, atunci, vor cruța ei trupurile? Ei încearcă să-i scoată pe oameni din Împărăție. Vor alege ei să-i slobozească din boală?

☦6

N-ati auzit ce a spus proorocul? Mai degraba, ati auzit ce a spus Dumnezeu prin proorocul? El a spus ca dracii nu pot face nici bine nici rau. Chiar daca ei pot vindeca si au vrut sa faca aceasta – ceea ce este imposibil – voi nu trebuie sa luati pedeapsa de negrait si nesfârsita in schimbul unui profit mic care se poate narui de indata. Vreti sa va vindecati trupul si sa va distrugeti sufletul? Faceti un schimb nepotrivit. Il mâniati pe Dumnezeu care v-a facut trupul si il chemati in ajutor pe demonul care unelteste impotriva voastra?

☦7

Dacă vreun demon – pagân infricosator are cunostinte medicale, el va gasi foarte usor cum sa va câstige ca sa va inchinati la zeii pagâni? Acei pagâni au indemânarea lor. Ei au vindecat adesea multe boli si au lecuit de boala si au adus sanatatea. Sa iei parte la aceasta pagânatate pentru aceasta pricina? Dumnezeu nu ingaduie aceasta! Auziti ce a zis Moise evreilor. „Daca din mijlocul vostru se iveste prooroc sau unul care zice ca a visat un vis si el spune mai dinainte un semn si o minune si ca acel semn sau minune despre care el a vorbit se intâmpla, si el va spune: „Sa mergem sa slujim la zei neobisnuiti pe care parintii nostri nu i-au cunoscut, voi sa nu ascultati cuvintele acelui prooroc sau visator.”

☦8

Moise vrea sa spuna ca daca se ridica vreun prooroc, zice el, si savârseste vreun semn, fie inviind un mort, fie curatind vreun lepros, fie tamaduind vreun om schilod si dupa ce a facut minunea te cheama la neascultare, nu-l baga in seama fiindca semnul lui se implineste. De ce? „Domnul Dumnezeul tau te incearca sa vada daca Il iubesti cu toata inima ta si cu tot sufletul tau.” De aici este limpede ca dracii nu vindeca. Daca vreodata Dumnezeu ar ingadui dracilor sa tamaduiasca, asa cum ar putea ingadui unui om sa faca lucrul acesta, ingaduinta lui este data ca sa te cerceteze – nu pentru ca Dumnezeu nu cunoaste ce esti tu, ci ca El te poate invata sa-i ocolesti chiar si pe dracii care vindeca.

☦9

Și de ce vorbesc eu despre tamaduirile trupesti? In caz ca vreun om te ameninta cu gheena daca nu-L tagaduiesti pe Hristos, nu-i baga in seama cuvintele lui. Daca cineva ti-ar fagadui o imparatie ca sa te razvratesti impotriva Unuia nascut Fiul lui Dumnezeu, intoarce-ti fata de la el si uraste-l. Fii ucenic al lui Pavel si treci peste acele cuvinte pe care le-a rostit sufletul sau binecuvântat si nobil când a zis: „Sunt sigur ca nici moartea nici viata, nici ingerii, nici principii, nici puterile, nici lucrurile cele prezente, nici cele ce vor sa vina, nici inaltimea, nici adâncimea, nici vreo alta creatura nu va fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care se afla in Hristos Domnul nostru.”

☦10

Nici ingerii, nici puterile, nici lucrurile cele prezente, nici cele ce vor sa vina, nici vreo alta creatura nu l-a despartit pe Pavel de dragostea lui Hristos. Tu te razvratesti ca sa-ti vindeci trupul? Si ce indreptatire am putea gasi? De buna seama ca trebuie sa ne temem de Hristos mai mult decât de gheena si sa-i [s\-L] dorim mai mult decât o imparatie. Chiar daca suntem bolnavi, este mai bine sa ramânem cu sanatatea necorespunzatoare decât sa c\dem in neascultare pentru vindecare; caci chiar daca te vindeca un drac, el a facut mai mult rau decât a ajutat. El a ajutat trupul, care putin mai târziu va muri si va putrezi. Dar el a vatamat sufletul, care nu va muri niciodata. Rapitorii adesea ii amagesc pe copiii mici, oferindu-le dulciuri si prajituri si jocuri cu bile si alte lucruri; apoi ii lipsesc de libertate si de viata. La fel, dracii fagaduiesc vindecarea vreunui madular si apoi arunca in mare intreaga mântuire a sufletului.

☦11

Iubitilor, sa nu suportam lucrul acesta; in orice chip sa cautam sa ne pastram liberi de pagânism. N-ar fi putut Iov sa tina seama de sotia lui, sa huleasca impotriva lui Dumnezeu si sa fie liber de nenorocirea care-l impresura? „Blestema pe Dumnezeu si mori” a zis ea. Dar el a ales sa sufere durerea si sa moara; el a ales mai degraba sa rabde acea nenorocire de nesuportat decât sa huleasca si sa fie slobod de rautatile care l-au impresurat. Tu trebuie sa-l depasesti. Daca demonul iti va fagadui zece mii de vindecari de bolile care te impresoara, nu-l baga in seama, nu-l suporta – asa cum a refuzat Iov sa tina seama de sotia lui. Prefera sa-ti rabzi boala decât sa-ti strici credinta si mântuirea sufletului. Dumnezeu nu te lasa. Fiindca El vrea sa sporeasca slava ta caci El adesea iti ingaduie sa te imbolnavesti. Pastreaza-ti curajul ca sa-L poti auzi zicând: „Crezi ca M-am purtat cu tine altfel decât ca sa ti se arate ca esti drept?”

VIII

Aș fi putut spune mai multe decât acestea, dar ca sa nu uitati ce am spus, voi incheia omilia mea cu cuvintele lui Moise: „Chem cerul si pamântul sa marturiseasca impotriva ta.” Daca cineva dintre voi, fie ca sunteti de fata ori nu, va merge la sarbatoarea trâmbitelor, sau va alerga la sinagoga, ori va merge la mormântul Matroanei, ori va lua parte la postire, ori se va bucura de sabat, ori va tine oricare alt ritual iudaic mare sau mic, chem cerul si pamântul ca marturisitori ai mei ca eu sunt nevinovat de sângele vostru, al tuturor.

☦2

Aceste cuvinte vor sta lânga tine si mine in ziua Domnului nostru Iisus Hristos. Daca le dai atentie, ele iti vor aduce mare incredere; daca nu le dai atentie ori tainuiesti pe cel ce cuteaza sa faca acele lucruri, cuvintele mele vor sta impotriva ta ca invinuiri amare. „Caci eu nu m-am sfiit sa-ti spun toata povata lui Dumnezeu.”

☦3 

Eu mi-am pus banii cu bancherii [zarafii]. Ramâne ca voi sa sporiti depozitul si sa luati profit din cuvintele mele pentru mântuirea fratilor vostri. Socotiti ca este o povara apasatoare ca sa-i denuntati pe cei care savârsesc aceste pacate? Este o povara apasatoare ca sa ramâneti in tacere. Caci aceasta tainuire va face vrajmasi al lui Dumnezeu si va aduce nimicire atât voua care ascundeti asemenea pacatosi, cât si celor ale caror pacate se raspândesc fara sa fie vadite. Cu atât mai bine este sa va faceti urâtori fata de robii deopotriva cu noi pentru a-i scapa sa porneasca mânia lui Dumnezeu impotriva voastra. Chiar daca sluga deopotriva cu voi ar fi suparata pe voi acum, ea nu va putea sa va faca rau, ci va fi recunoscatoare mai târziu pentru tamaduirea ei. Dar daca voi cautati sa dobânditi râvna slugii deopotriva cu voi, daca ramâneti tacuti si il raniti prin tainuirea pacatului lui, Dumnezeu va cere de la voi cea din urma pedeapsa. Tacerea voastra Il va face pe Dumnezeu vrajmasul vostru si il va rani pe fratele vostru; daca voi il denuntati pe el si dati la iveala pacatul lui, Il veti face pe Dumnezeu binevoitor si il va ajuta pe fratele vostru iar voi veti câstiga ca prieten pe unul care a fost iesit din minti dar care a invatat din experienta ca voi L-ati slujit bine.

☦4

Atunci, nu socotiti ca faceti fratilor vostri o favoare daca trebuie sa-i vedeti cautând sa faca vreo prostie si trebuie sa nu izbutiti sa-i invinuiti cu tot zelul. Daca pierdeti o haina, nu socotiti ca este vrajmasul vostru, nu numai cel care a furat-o ci si omul care a stiut despre furt si nu a vrut sa-l pârasca pe hot? Mama noastra a tuturor (Biserica) nu a pierdut o haina ci un frate. Diavolul l-a furat si acum il tine in iudaism. Tu stii cine l-a furat; tu il cunosti pe cel care a fost rapit. Ma vedeti luminând lampa invataturii mele si cercetând pretutindeni supararea mea? Iar voi ramâi tacuti, refuzând sa-l pârâti? Ce indreptatire veti avea? Biserica nu va va numara printre vrajmasii ei cei mai rai? Nu va va socoti ea vrajmasi si distrugatori?

☦5

Dumnezeu nu îngăduie ca cei ce aud cuvintele mele de sfatuire sa faca un asemenea pacat, de a-si trada fratele pentru care Hristos a murit. Hristos Si-a varsat sângele pentru aceasta pricina. Sunteti prea nedoritori sa rostiti un cuvânt despre aceasta chestiune? Va indemn sa nu fiti atât de impotrivitori. Dupa ce plecati de aici, miscati-va spre urmarire si fiecare dintre voi sa-mi aduca unul dintre acei suferinzi de aceasta boala.

☦6

Dar Dumnezeu să nu îngăduie atât de mulți să fie bolnavi de această boală. Doi sau trei, sau zece sau douăzeci dintre voi să-mi aducă un om. În ziua în care o veți face, și când voi vedea în plasele voastre întrecerea pe care ați prins-o, eu voi așeza înaintea voastră o masă mai plină. Dacă voi vedea că sfaturile pe care vi le-am dat astăzi s-au pus întru lucrare, voi fi mai râvnitor în săvârșirea vindecării acelor oameni și aceasta va fi o binefacere mai mare atât pentru voi cât și pentru ei.

☦ 7

Nu luați cuvintele mele în ușor. Fiți cu purtare de grijă în vânarea acelora care suferă de această boală. Femeile să caute femei, bărbații să caute bărbați, slugile să caute slugi, oamenii liberi să caute oameni liberi și copiii, copii. Veniți cu toții la viitoarea noastră întâlnire cu asemenea izbândă ca să primiți lauda de la mine – și înainte de oricare laudă pe care o primiți de la mine, de la Dumnezeu să primiți o rasplată mai mare și de nepovestit care în mare măsură întrece ostenelile acelora care izbutesc. Fie ca să obținem cu toții aceasta prin har și dragoste – bunăvoința Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care și cu Care slăvit să fie Tatăl dimpreună cu Duhul Sfânt acum și pururea, viața fără de sfârșit. Amin !

 OMILIA II

Împotriva acelora care postesc postul iudeilor si împotriva iudeilor însisi.
Omilie tinuta dupa ce s-a tinut cealalta omilie si cinci zile înainte de postul iudaic.

POSTUL CEL RĂU ȘI NECURAT al iudeilor bate acum la usa noastra. Cu toata ca este vorba de post, nu va mirati ca l-am numit necurat. Ce se face contrar scopului lui Dumnezeu, fie ca este jertfa sau post, este cel mai urât dintre toate lucrurile. Postul lor cel rau va începe peste cinci zile. Acum zece zile sau poate cu mai multe zile în urma, am anticipat aceasta si am predicat cu nadejdea ca îi va ocroti pe fratii vostri. Sa nu socoteasca nimeni vreo greseala si sa spuna ca discursul meu a fost înainte de vreme fiindca l-am tinut cu atâtea zile mai devreme. Când ameninta vreo febra, sau oricare alta boala, medicii anticipa aceasta si cu multe leacuri vindeca si fortifica trupul omului care va fi cuprins de friguri; ei se grabesc sa-si smulga trupul din primejdiile care îl ameninta înainte ca pacientul sa experimenteze atacurile lor.

 ☦ 2

Întrucât si eu vad ca vine asupra voastra o boala foarte grava, v-am avertizat, cu multa vreme înainte, ca sa puteti folosi masurile de îndreptare înainte de a va ataca raul. Pentru aceasta nu am asteptat sa va predic chiar înaintea zilelor de post. N-am vrut ca din lipsa de timp sa nu va opresc sa-i vânati pe fratii vostri; am nadajduit ca rastimpul de multe zile sa va permita sa depistati cu tot curajul pe cei care suferiti de aceasta boala si sa le restabiliti sanatatea.

☦ 3

Oamenii care urmeaza sa sarbatoreasca o nunta sau sa pregateasca un ospat mare, fac acelasi lucru. Ei nu asteapta ziua propriu zisa. Cu multa vreme înainte, ei vorbesc cu pescarii si vânatorii de pasari pentru ca trecerea rapida a timpului sa nu prezinte nici o piedica în pregatirea pentru ospat. Fiindca si eu doresc sa întind un ospat înaintea voastra împotriva îndaratniciei iudeilor, m-am pornit sa va vorbesc voua, pescarilor, ca sa-i adunati pe fratii vostri mai slabi în plasele voastre si sa-i aduceti sa auda ce va spun eu.

(4) Aceia dintre voi care au pescuit si aveti captura în plasele voastre la adapost, ramâneti neclintiti si legati-i strâns cu cuvintele sfaturilor voastre. Aceia dintre voi care înca nu au luat aceasta prada potrivita, aveti destul timp în aceste cinci zile ca sa prindeti si sa va biruiti prada. Deci sa aruncam plasele învataturii; ca o haita de câini de vânatoare sa dam târcoale si sa încercuim prada; sa-i aducem laolalta din oricare colt si sa-i aducem în supunere fata de legile Bisericii. Daca socotiti ca este o idee buna, sa-i trimiteti sa-i urmareasca pe cei mai buni haitasi, fericitul Pavel, care odinioara a strigat tare si a zis: „Iata, eu, Pavel, va spun ca daca voi sunteti taiati împrejur, Hristos nu va va aduce nici un folos.”

(5) Când fiarele si animalele salbatice se ascund sub un tufis si aud strigatul vânatorului, ele sar în sus de frica. Strigatele mari le goneste din ascunzatoarea lor si, chiar împotriva vointei lor, strigatul vânatorului le sileste sa iasa afara si de multe ori ele cad direct în plase. Asadar, si fratii vostri se ascund în ceea ce as putea numi hatisul iudaismului. Daca ei aud strigatul lui Pavel, eu sunt sigur ca ei vor cadea cu usurinta în plasele mântuirii si vor îndeparta toate greselile iudeilor. Caci nu Pavel a fost acela care a vorbit, ci Hristos, care a miscat sufletul lui Pavel. Asadar, când îl auziti strigând si zicând: „Iata, eu, Pavel, va spun voua,” socotiti ca numai strigatul este al lui Pavel; cugetul si învatatura sunt ale lui Hristos, Care îi vorbeste lui Pavel din launtrul inimii lui.

(6) Dar cineva ar putea spune: „Este atât de vatamatoare taierea împrejur încât face întregul plan al lui Hristos nefolositor pentru mântuire? Da, vatamarea taierii împrejur este foarte mare, nu prin ea însasi ci prin îndaratnicia voastra. A fost o vreme când Legea era folositoare si necesara, dar acum ea a încetat si este neroditoare. Daca o primiti acum si acceptati taierea împrejur, când vremea nu mai este potrivita, lucrul acesta face darul lui Dumnezeu inutil. Caci voi nu voiti sa veniti la El, fiindca Hristos nu va fi de nici un folos pentru voi. Sa zicem ca cineva ar fi prins în fapta desfrânarii si a uciderilor celor mai ticaloase si apoi ar fi aruncat în temnita. Sa zicem, apoi, ca judecata urma sa fie îndreptata împotriva lui si ca el ar fi fost osândit. Sa zicem ca tocmai în clipa aceea ar veni o scrisoare de la împarat prin care îi slobozea pe cei tinuti în temnita, si-i stergea de pe oricare zapis ori cercetare. Daca întemnitatul ar nesocoti folosul iertarii, ar ramâne îndaratnic si ar prefera sa fie dus la judecata, sa i se dea socoteala si sa i se dea pedeapsa dupa aceea, el nu se va putea folosi de bunavointa împaratului. Caci atunci când el s-a dat pe sine judecatii, cercetarii si osândirii, el a încuviintat sa se lipseasca de darul cel împaratesc.

(7) Aceasta s-a întâmplat în cazul iudeilor. Iata cum stau lucrurile. Întreaga fire omeneasca a fost luata în relele cele mai ticaloase. „Toti au pacatuit,” zice Pavel. Ei au fost zavorâti într-o temnita prin încalcarea Legii. Osânda judecatorilor urma sa fie îndreptata împotriva lor. O scrisoare de la Împaratul a coborât din cer. Împaratul însusi a venit. Fara cercetare, fara sa ceara socoteala, El a slobozit din lanturi pe toti oamenii de pacatele lor.

II

(1) Deci, toti cei care alearga la Hristos sunt mântuiti prin harul Sau si iau folos din darul Sau. Dar cei care doresc sa gaseasca îndreptatire de la Lege vor cadea si din har. Ei nu se vor putea bucura de bunavointa plina de iubire a Împaratului pentru ca ei se straduiesc sa câstige mântuirea prin ostenelile lor; ei vor trage asupra lor blestemul Legii fiindca din lucrarile Legii nici un muritor nu va afla îndreptatire. Pavel zice: „Daca te tai împrejur, Hristos nu-ti va fi de nici un folos.” Caci omul care se straduieste sa câstige mântuirea din lucrarile Legii nu are nici o legatura cu harul. Aceasta a lasat Pavel sa se înteleaga atunci când a spus: „Daca esti în afara harului, atunci nu ai nici virtutea lucrarii; altfel harul nu mai este har. Dar daca esti în afara lucrarii, nu mai este har: altfel lucrarea nu mai este lucrare.” Si iarasi: „Daca dreptatea ar fi prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar.” Si iarasi: „Voi care va îndreptatiti prin Lege sunteti cazuti din har.” Voi ati murit pentru Lege, ati devenit un stârv; mai apoi voi nu mai sunteti sub jugul ei, nu mai sunteti supusi necesitatii ei. Atunci, de ce va straduiti sa va faceti tulburare când nu are nici un scop si este în desert?

(2) Când Pavel a zis: „Iata, eu, Pavel, va spun voua,” de ce a adaugat numele sau? De ce nu a spus simplu: „Iata, va spun?” El a dorit sa le aminteasca despre râvna pe care o aratase el cu privire la iudaism. El spune aceasta: „Daca eu nu as fi evreu si nu as sti nimic despre problemele evreiesti, poate ca cineva ar spune ca, fiindca eu nu cunosteam puterea taierii împrejur, eu o resping din dogmele Bisericii.” De aceea si-a adaugat numele. El a dorit sa le aminteasca ceea ce facuse el în numele Legii. Este ca si cum ar spune: „Eu nu fac aceasta cu toata ura taierii împrejur ci în deplina cunoastere a adevarului. Eu, Pavel, spun aceasta, ca Pavel care a fost taiat împrejur în cea de a opta zi, care sunt israelit prin nastere, un evreu dintre evrei, din neamul lui Veniamin, fariseu dupa Legii, care a persecutat Biserica cu zel, care a intrat în case, a scos barbati si femei si i-a dat la temnita. Toate acestea i-au putut determina chiar si pe cei care sunt foarte prosti ca eu am asternut pe hârtie aceasta lege nu prin vreo ura nici din necunoasterea lucrurilor evreiesti ci în deplina cunoastere a adevarului fara de asemanare al lui Hristos. „Si marturisesc iarasi fiecarui om care este taiat împrejur, ca el este legat sa tine Legea.”

(3) De ce nu a spus el: „Eu sfatuiesc,” sau „eu poruncesc,” sau „eu zic”? De ce a spus el: „Marturisesc? Ca sa poata, prin acest cuvânt, sa ne aminteasca de judecata viitoare. Acolo unde se afla marturisitori care sa marturiseasca, sunt si judecati si osânde. El îl înfricoseaza pe cel care aude, apoi, amintindu-i de tronul împaratesc si aratându-i ca acele cuvinte vor fi martorul sau în ziua aceea când fiecare om va spune ce a facut, ce a spus si ce a auzit. Galatenii au auzit acele cuvinte în zilele acelea. Cei care au boala galatenilor sa le auda astazi iarasi. Daca nu sunt de fata, sa auda prin voi cuvintele pe care Pavel le-a spus si a zis: „Marturisesc din nou fiecarui om care s-a taiat împrejur, ca el este legat sa tina întreaga Lege.

(4) Sa nu-mi spuneti ca taierea împrejur este doar o porunca; aceasta porunca va impune întregul jug al Legii. Atunci când va supuneti regulii Legii, trebuie sa ascultati si poruncile pentru toate celelalte lucruri. Daca nu împliniti aceasta, trebuie sa fiti pedepsiti si aduceti blestem asupra voastra. Când o vrabie a cazut în plasa vânatorului, chiar daca îi este prins numai piciorul, îi este prins trupul întreg. Asadar, omul care împlineste o singura porunca a Legii, fie taiere împrejur, fie postire, numai prin acea singura porunca, a dat Legii putere deplina asupra sa; atâta vreme cât doreste si daca vrea sa îndeplineasca o parte a Legii, el nu poate ocoli îndeplinirea întregii Legi.

(5) Noi nu spunem aceasta ca sa acuzam Legea. Dumnezeu nu îngaduie aceasta! Spunem aceasta fiindca dorim sa aratam mai departe bogatiile fara asemanare ale harului lui Hristos. Caci Legea nu este potrivnica lui Hristos. Cum ar putea fi, când El este Cel care a dat Legea, când Legea ne duce la El? Dar noi suntem siliti sa spunem toate aceste lucruri din pricina pornirii spre cearta înainte de vreme a acelora care nu folosesc Legea asa cum ar trebui. Cei care încalca Legea sunt cei care ne poftesc nu numai sa o tinem mereu si sa venim la Hristos, si apoi ne spun noua sa tinem iarasi postul. Legea ne-a fost de mare folos naturii noastre. Eu sunt de acord cu aceasta si nu o voi tagadui niciodata. Dar iudaizatorii ramân credinciosi ei, dincolo de vremea potrivita si nu ne va lasa sa vedem cât de folositoare a fost ea.

(6) Ar fi cea mai mare sursa de lauda pentru un învatator, daca elevul sau nu ar mai avea nevoie de el ca sa-i supravegheze purtarea fiindca tânarul îsi sporise virtutea atât de mult. Asadar, ar fi cea mai mare lauda pentru Legea de al carui ajutor noi nu mai avusesem nevoie. Caci Legea a adus împlinirea acelui lucru pentru noi: ne-a pregatit sufletul ca sa primeasca o filosofie mai mare.

(7) Asa se face ca cel care sade la picioarele Legii si nu vede nimic mai important decât ceea ce scrie în ea, nu mai primeste nici un folos din ea. Dar eu am dat la o parte Legea si am alergat la învataturile mai înalte ale lui Hristos; cu toate acestea, am dat Legii cea mai mare însemnatate, fiindca datorita ei am putut sa trec dincolo de lucrurile neînsemnate pe care le cuprinde si sa ma ridic la învatatura care ne vine de la Hristos.

(8) Legea ne-a adus naturii noastre mult folos, dar numai daca ea ne-a dus în mod deschis la Hristos. Daca nu s-a întâmplat asa, ne-a vatamat, lipsindu-ne de lucruri mai importante din pricina concentrarii noastre asupra celor mai mici; ne mai vatama tinându-ne în relele fara de numar ale încalcarilor noastre. Sa zicem ca sunt doi doctori, unul mai slab, celalalt mai puternic. Daca cel mai slab a recomandat doctorii pentru ulcer dar nu l-a putut vindeca pe bolnav de durere, atunci ……

III

„De aceea, daca aduci darul tau la altar, si acolo îti aduci aminte ca fratele tau are ceva împotriva ta, lasa darul tau acolo înaintea altarului si mergi mai întâi sa te împaci cu fratele tau si dupa aceea vino înapoi si da darul tau.” Hristos nu a spus: „Da darul tau si pleaca,” ci „Lasa-l acolo fara sa-l dai si mergi mai întâi sa te împaci cu fratele tau.”

(2) Nu a facut aceasta numai aici, ci si în alta parte. Daca omul are sotie necredincioasa, adica, ne-evreica, el nu este silit sa scape de ea. Caci Sf. Pavel a zis: „Daca vreun om are femeie necredincioasa si ea vrea sa traiasca cu el, el sa n-o alunge. Dar daca el are femeie care este desfrânata si adultera, nimic nu-l poate opri pe el ca sa n-o alunge. Caci Hristos a zis: „Cine îsi alunga femeia  în afara de pricina de desfrânare, o face sa savârseasca preacurvie. Si astfel lui îi este îngaduit sa o lase din pricina desfrânarii.”

(3) Vedeti bunatatea plina de dragoste si purtarea de grija a lui Dumnezeu? El zice: „Daca femeia ta este pagâna, n-o lasa pe ea. Dar daca este desfrânata, Eu nu te opresc sa faci aceasta.” El vrea sa spuna lucrul acesta: „daca ea faptuieste faradelege fata de Mine, sa n-o izgonesti; dar daca te urgiseste pe tine, nimeni nu te poate opri sa nu o lasi.” Deci, daca Dumnezeu ne-a aratat asemenea cinste, sa nu socotim noi ca suntem vrednici de aceeasi cinste? Sa lasam noi ca El sa fie necinstit de femeile noastre? Sa îngaduim noi aceasta, chiar daca ne dam seama ca pedeapsa si razbunarea cea mai mare se vor îngramadi asupra noastra, atunci când noi nesocotim mântuirea femeilor noastre?

(4) De aceea te-a facut pe tine cap al femeii. De aceea ti-a poruncit Pavel: „Daca femeile vor sa învete ceva, sa-i întrebe pe barbatii lor acasa,” astfel ca tu, ca învatator, pazitor, patron, sa o poti îndemna la evlavie. Când suna ceasul slujbelor care te cheama la Biserica, tu nu o ridici pe ea din nepasarea ei trândava. Dar acum, ca diavolul va cheama femeile la sarbatoarea trâmbitelor si ele raspund degraba acestei chemari, voi sa nu le opriti. Lasati-le sa se prinda în acuze de pagânatate, lasati-le sa se târasca în cai desfrânate. Caci, de regula, sunt desfrânatele, afemeiatii si întregul cor de la teatru care se grabesc la acea sarbatoare.

(5) Si de ce vorbesc eu despre desfrânarea care se petrece acolo? Nu te temi ca femeia ta se poate întoarce de acolo dupa ce un diavol i-a posedat sufletul? Nu ati auzit în cuvântarea mea anterioara argumentul care ne-a dovedit ca demonii salasluiesc în sufletele iudeilor si în locurile în care se aduna ei? Spuneti-mi, atunci. Cum aveti îndrazneala voi, cei care lucrati iudaizarea, dupa ce jucati cu demonii, sa va întoarceti la adunarea apostolilor? Dupa ce v-ati îndepartat si v-ati alaturat celor care au varsat sângele lui Hristos, cum nu va cutremurati sa va întoarceti si sa luati parte la ospatul lui sfânt, sa va împartasiti cu sângele lui de mare pret. Nu va cutremurati, nu va temeti când savârsiti asemenea încalcari? Aveti atât de putina pretuire pentru acel ospat?

(6) V-am spus aceste cuvinte. Sa le spuneti celor care iudaizeaza, iar ei femeilor lor. „Întariti-va unul pe altul.” Daca un catehumen este bolnav de aceasta boala, sa iasa afara din Biserica. Daca cel bolnav este credincios si este deja initiat, sa fie îndepartat de la sfânta masa. Caci nu toate pacatele au nevoie de povatuire si sfat; unele pacate, prin natura lor, cer vindecare printr-o taiere iute si ascutita. Ranile pe care le putem rabda reactioneaza la vindecari mai moderate; cele care puroiaza si nu pot fi vindecate, cele care se hranesc cu restul trupului, au nevoie de ardere cu fierul înrosit. Asa este si cu pacatele. Unele au nevoie de sfaturi îndelungate; altele au nevoie de mustrare usturatoare.

(7) De aceea Pavel nu ne-a poruncit sa sfatuim în fiecare caz ci si sa mustram usturator: „De ce sa-i mustri usturator?” De aceea, eu îi voi mustra usturator acum, asa încât ei sa se învinovateasca si sa se simta rusinati pentru ceea ce au facut. Atunci, ei nu vor mai fi niciodata raniti prin acel post pacatos.

(8) Astfel, eu voi lasa la o parte predicarea de acum, caci marturisesc si spun: „daca vreun om nu-L iubeste pe Domnul Iisus Hristos, blestem sa fie asupra lui.” Ce dovada mai mare ar putea fi ca un om nu-L iubeste pe Domnul nostru decât atunci când participa la sarbatoare cu cei care L-au ucis pe Hristos? Nu eu am aruncat blestem asupra lor, ci Pavel. Mai degraba, nu Pavel, ci Hristos, Care a vorbit prin el si a zis mai devreme: „Cei care sunt confirmati în lege au cazut din har.”

(9) Asa le vorbesc lor aceste cuvinte, le citesc aceste texte cu glas mare. Aratati-va zelul vostru întreg în mântuirea lor. Când i-ati însfacat din falcile diavolului, aduceti-i la mine în ziua postului evreiesc. Apoi, dupa ce mi-am tinut restul fagaduintei fata de voi, în deplina întelegere si într-un glas, alaturati-i pe fratii vostri în slavirea lui Dumnezeu si a Tatalui Domnului nostru Iisus Hristos, caci a Lui este slava în veci.

Amin.